Monografia comunei

Comuna Panaci cu cele șase sate componente (Panaci, Coverca, Păltiniș, Drăgoiasa, Glodu, Catrinari) este situată în Depresiunea Dornelor , la contactul dintre rama muntoasă formată din Munții Bistriței în latura estica cu pădurile care se desprind din Munții Călimani . Între acestea se află un culoar depresionar creat de Râul Călimănel, care și-a săpat valea pe o linie de fractură care desparte cele două formațiuni.
Suprafața comunei este de 137,54 km/ 2, din care mare parte, adică 61% o formează înălțimile muntoase iar 39% locurile joase, depresionare.
Așezările s-au stabilit aici încă din vechime pe locurile mai prielnice, adăpostite de-a lungul cursurilor de apă, astfel încât astăzi, lungimea comunei de la limita cu Șaru Dornei și până la Gura Glodului se desfășoară pe distanța de 21 km, iar lățimea ei cuprinzând și zona muntoasă între Șeștina și Barnar, tot cam pe aceeași distanță. Distanțe destul de mari există între satul de centru și celelalte sate ce compun comuna, de asemenea între centrul urban Vatra Dornei-16 km sau între reședința de județ 116 km.
În latura nord –estică se învecinează cu comuna Crucea, hotarul formându-l Piatra Tăieturii (1.431 m) iar Dealul Rusului (1.549 m) formează hotarul cu comuna Dorna Arini.
Hotarul cu Orașul Broșteni, în est și sud-est urmează o linie care trece prin Tunzării, Creasta Buza, pârâiele Toplicioara și Negrișoara.
O linie ce ar trebui să treacă pe la podul Țăranu și pe pârâul Rusului, ne desparte de Șaru Dornei, în partea nordică iar în cea vestică de satul Neagra Șarului prin Șesul Dănești, Tinov, Pățeni, Șeștina Mare, Fețele Bucinișului și Izvorul Călimanului.
În partea vestică și sud-vestică, pâraiele Tomnatic și Neagra Broștenilor despart comuna de teritoriile județului Harghita.
Comuna este cuprinsă în coordonatele geografice de 47 și 17 latitudine nordică și de 25 și 20 longitudine estică.

Atestarea toponimului Panaci apare în anul 1835 într-un document înaintat domnitorului Mihail Sturza de către răzeșii dorneni în procesele care le-au avut cu boierii Balș. Aici apar denumirile de Buciniș, Mihăileț, Șeștina, Liniștea.
După harta din anii 1773-1775 întocmită de către austrieci, se observă că zona era împădurită aproape în întregime, cu numeroase goluri de munte, poteci pe văile apelor.
Prin anii 1790-1791 apare aici boierul Iftimie Negrea zis mai târziu Panac. Vine de pe valea Bistriței de la Crucea cu o familie numeroasă , stabilindu-se cu gospodăria în centrul actual al satului pe cursul Călimănelului, dobândind treptat terenuri de-o parte și de alta a acestui curs până la Coverca, iar în cealaltă parte până aproape de Liniștea. Sălașul oilor și al vitelor mari pe care le avea familia Panac, era în satul Coverca, toponim ce se poate traduce ca adăpost pentru animale.
Tot după cum spun bătrânii, Iftimie Negrea era priceput în tratarea și vindecarea unor boli la animale, folosind printre altele, preparate din diverse buruieni. De aici i-ar fi venit porecla de Panac, deoarece folosea preparate și proceduri considerate ca vindecătoare oricărei boli. Porecla i-ar fi pus-o străinii, niște negustori de lemne ce se aciuase pe aici, după expresia panaceu de origine greacă - panakeia – (leac, remediu universal).
Considerăm că Iftimie Negrea zis PANAC este întemeietorul acestei așezări. Având o familie numeroasă a lăsat mulți urmași care s-au extins cu proprietățile lor aproape în tot satul. Nu mai sunt astăzi descendenți care să-i poarte numele; ultimul Panac, Toader și-a dat obștescul sfârșit în anul 1922, având locuința lângă biserica din Panaci.

Depresiunea Dorna din care face parte și comuna Panaci este înconjurată de o ramă de munți din care se desprind culmi care cad sub formă de plaiuri din ce în ce mai joase către interiorul depresiunii.
Cele două subdiviziuni ale Depresiunii Dornelor pe care le-am amintit sunt împărțite printr-un pinten muntos, adesea întrerupt de văi adânci, se avântă spre Vatra Dornei, plecând din Pietrosul Călimanului (2102 m), se continuă cu Lucaciu (1769 m), Lumea Serbii (1775 m) cu cei Doisprezece Apostoli, Tamaul (1863 m), Mărișelu (1871 m), Pietrele Roșii (1619 m) apoi Dealul Negru (1301 m), coborând la confluența Negrii Șarului cu Bistrița la localitatea Gura Negrii (800 m). Din axul muntos amintit, coboară în interior, plaiuri împădurite și cu suprafețe întinse de fânețe și pășuni, cu numeroase așezări care împestrițează și dau viață peisajului pitoresc și plin de culoare.
Privind această regiune din fundul văilor, ai impresia că plaiurile, culmile muntoase radiare care se desprind din rama muntoasă și care înaintează spre interior, schimbă cu totul caracterul de depresiune. Când privești însă regiunea de pe înălțime toate neregularitățile dispar și ea apare în toată splendoarea ei ca o adevărată depresiune intramontană. Altitudinea minima în cadrul depresiunii este de 802 m la confluența Bistriței cu Dorna iar altitudinea maxima de 1700 m, (după ce am făcut media înălțimilor din jur). Depresiunea Dornelor are o suprafață totală de 1100 km2 din care 432 km2 constituie depresiune, ceea ce reprezintă 40% și 665 km2 formează înălțimile muntoase, reprezentând 60%.

Comuna Panaci se încadrează în zona climatului de tip montan, cu temperaturii medii anuale de 5,2 ˚C, și variază între 15 ˚C în lunile iulie și august și de -6 ˚C în luna ianuarie.
Temperatura maximă se înregistrează în august și este în medie de 22,5 ˚C iar minima în luna ianuarie de – 10,2 ˚C.
Media anuală a precipitațiilor este de 616 mm pe înălțimile muntoase, alternând de la an la an. Stratul de zăpadă se menține timp de 120 de zile iar pe înălțimi 180 de zile în medie pe an.
În general clima este rece și umedă, cu ierni aspre și lungi, primele înghețuri se semnalează în luna octombrie și durează până în luna aprilie.

Fiind zonă depresionară flancată la sud-vest de unitatea eruptivă a Călimanului, iar la est de cristalinul munților Bistriței este străbătută de râurile Neagra Șarului, Călimănel și Neagra Broștenilor, împreună cu afluenții lor toate tributare Bistriței. Din punct de vedere hidrografic, teritoriul aparține bazinului Bistriței.
Un aspect deosebit de important, legat de caracteristica hidrologică a depresiunii, îl constituie prezența izvoarelor minerale care dau o notă specifică zonei. Apele minerale carbo-gazoase apar prin 37 de izvoare mai importante răspândite pe tot cuprinsul Depresiunii Dornelor implicit și pe teritoriul comunei, începând cu Șaru Dornei și până la Glodu cu un izvor valoros la Păltiniș.

La baza formării solului stau factorii naturali pe care i-am amintit înainte și anume relieful, clima, hidrografia precum și acțiunea omului. Relieful accidentat influențează în mod direct formarea și transformarea solului. Pe un asemenea relief care se prezintă dominant în regiune, apele curgătoare, prin procesul de eroziune, de transport și de depunere a materialelor rezultate din dezagregarea rocilor, influențează formarea și structura solului.
În zona noastră se găsesc următoarele tipuri de soluri:

• soluri brune de pădure (la altitudinea de 800-1100 m);
• soluri brune acide (se dezvoltă la limita superioară a pădurii, în etajul alpin);
• soluri brune acide podzolice (întâlnite la altitudinea de 1000-1700 m);
• soluri turboase (în zona șisturilor cristaline sau a gresiilor eocene);
• soluri aluvionare (întâlnite de-o parte și de alta a cursurilor de ape);

Poziția geografică a comunei, altitudinea cuprinsă între 800-1700 m, condițiile bioclimatice, factorii reliefului muntos imprimă mai multe tipuri de vegetație și anume:
-vegetație alpina (pe plaiurile și crestele cele mai înalte);
-vegetație forestieră (reprezentată prin molidișurile pure și mai puțin brădete);
Predomină etajul forestier alcătuit din păduri conifere unde predomină molidul și bradul iar în luncile râurilor, de-a lungul albiilor crește arinul la care se mai adaugă plopul. Dintre speciile rare, valoroase din punct de vedere științific și care sunt protejate prin lege ca monumente ale naturii amintim: coniferele tisa (Texus baccata) și zimbru (Pinus cembra), arbuști ca smârdarul (Rhodedendron) ori strugurii ursului (Arcosta-phylos-uva-urși), sau plante ierboase ca papucul doamnei )Cypripedium calceolus) ori sângele voinicului (Nigritella rubra). În zona Șeștina se găsește un exemplar de mesteacăn pufos sau la Chei din Glodu un exemplar de molid târâtor.
A fost creată Rezervația Parcului Național Călimani de 200 ha, în vederea protejării acestor specii.
Datorită condițiilor de mediu, în primul rând cele oferite de pădure, sursa de adăpost și de procurare a hranei, apoi relieful variat, vegetația, microclimatul ș.a., fac ca elementul faună să fie bine dezvoltat.
Astăzi fauna este reprezentată de o serie de mamifere ca: ursul, lupul, cerbul carpatin, căprioara, jderul, râsul, mistrețul, vulpea, iepurele, veverița.
Din lumea păsărilor întâlnim: cocoșul de munte, cinteza, cioara cenușie, corbul, ceuca, țarca-coțofană, alunarul, graurii, căldărașul, vrabia de casă sau cea de pădure, codobatura, pițigoii, aușeul, pitulicea, sturzul, mierla, rândunica, lăstarul, ciocănitoarea, huhurezul, pupăza și uliul păsărilor.
Dintre reptile amintim șopârla de munte, specii de șerpi, broasca de iarbă.
Din fauna piscicolă care populează apele curgătoare din zonă amintim păstrăvul, lipanul, mreana vânată, boișteanul, porcușorul și slăvocul.
Un animal folositor pe lângă gospodării este ariciul, mamifer insectivor, care alunga șoarecii de pe lângă casă. Dintre animalele răpitoare ce stau pe lângă gospodării provocând pagube mai ales în rândul păsărilor de curte sunt dihorul, viezurele sau bursucul, nevăstuica, cârtița (mamifer insectivor subteran), precum și insecte și gândaci.